A început din vacanțele din copilărie...bunica împletea paie, pentru pălării de paie, croșeta diverse lucruri, împletea ceapa ca o coroniță...iar eu mă jucam cu păpușile: croiam, coseam rochii, fustițe pentru ele, în timp ce mă uitam atent la bunica mea...Era o liniște benefică pentru creație...Apoi bunica s-a dus...iar eu am rămas cu dorul de ea și de clipele acelea liniștite...astfel mereu îmi vine să croșetez ceva chiar dacă nu atât de bine, chiar dacă nu atât de folositor...doar așa... pentru sufletul meu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu